Jocul de-a mobilizarea 13

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XIII-a

XV. REPERE ALE MARII MANIPULARI

Cum de-a fost posibil ca o intreaga natiune sa fie distrusa intr-un termen atat de scurt, o natiune cu un sistem de valori traditionale, inchegat in milenii, cu oameni inteligenti si patimas patrioti? Pentru ca in deceniile de pregatire a schimbarii la fata a Rusiei, de sabotare si distrugere a sistemului socialist, s-au facut ample studii si in privinta psihologiei si tarelor colective ale natiunilor satelit, in primul rand asupra romanilor si polonezilor, considerati atipici! Le-a facut KGB-ul, le-a facut CIA–ul cu puii ei, gen IREST (Allan Kassoff a fost unul dintre marii plasmuitori de intelectuali dizidenti post factum), le-a facut USIA, le-a facut MOSSAD-ul, le-a facut MOVE (cu gruparea sa “action”, numita KEOD) etc. Baza Coloanei a V-a in Romania au reprezentat-o vechii kominternisti, fiii, nepotii si ciracii lor, adica prozelitii formati in jurul unui “Mecena”, gen Gogu Radulescu, cei care aveau sa asigure diferitele grupuri de dialoguri sociale si civice, beneficiind de un fabricat statut de “dizident” sau de la fel de fabricate competente si valori. S-au adaugat, dupa 1978 (tradarea lui Pacipa), falangele de ofiteri de informatii trimisi in mod stupid in structuri paralele celor cunoscute de tradator, imediat prinsi si “intorsi”. Apoi, ambitiosii din serviciile de informatii si comerciale care au fost cumparati, unii in conditii de-a dreptul hilare. Este cunoscut cazul unui celebru sef de serviciu de informatii, ante si postdecembrist, care s-a lasat recrutat, in Germania, la Munchen,de, credea el, agenti ai CIA, pentru a afla, dupa ani si ani, ca respectivii fusesera agenti KGB. Au fost recrutati, pe teritoriu, cu ocazia diferitelor congrese si manifestari stiintifice, ofiteri tineri, jurnalisti, scriitori, poeti, regizori, momiti cu deplasari in Occident. Cine i-a recrutat, nu are importanta, deoarece, in privinta noastra, CIA si KGB, impreuna cu serviciile lor satelit, au realizat o perfecta “comunitate de informatii”. Au fost recrutati fosti detinuti de drept comun, vopsiti ulterior in detinuti politici si “dizidenti”, celebru fiind un  mare “luptator impotriva comunismului”, arestat pentru o gaura de 5.000.000 de lei la inceptul anilor ’50 si favorizat de coana Leana, toata viata, intrucat din materialel furate facuse si vila amantului ei, doctorul Osiac. Au fost cumparati fripturistii emigratiei sau doar manipulati nostalgicii acesteia. Din ordin, in frunte cu Ion Ratiu, (nepotul lui Tilea, cel care a furnizat englezilor, la Londra, date despre trupele noastre in timpul razboiului), multi ne-au invadat, incepand cu decembrie ’89, unii dintre ei chiar in fruntea cercetarii ungare de recunoastere, pe teren, a vechii granite austro-ungare, pentru ca primisera ordinul sa fie bureti ai democratiei si nu ai patriotismului.

Cand spectacolul de sunet si lumini s-a declansat, totul era pregatit in vederea inlocuirii sistemului de valori si a libertatii visate, cu democratia de gargara.

In ianuarie ’90, ma aflam la fosta Casa a Scanteii, botezata Casa Presei Libere, adica eliberata de orice deontologie profesionala. Imi cautam prietenii de la “Scanteia….Tineretului Liber” si, negasindu-i, am urcat la “Romania Libera”, primul organ al PCR devenit si primul etalon al “implementarii” Capitalismului, sub bagheta lui Petre Mihai Bacanu, unul dintre cei trei dizidenti fabricati pe spinarea unui biet muncitor, autentic luptator, care facuse un ziar de capul lui (Luneta), pe care il imprastia printr-un dispozitiv ingenios. (Mai tine minte dl. Bacanu, cu cine se intalnea sotia sa la Hotel Ambasador, pe vremea in care era in asazisa captivitate, pentru a se plange ca nu mai rezista, ca dureaza prea mult si ca va da totul pe goarna?) Ma uitam in lungul culoarului, unde aparuse un fel de om de serviciu, ponosit imbracat si cu miscari dezlanate, care deschidea, pe rand, usile, salutand. Dinautru se auzeau urale. Intre timp, Bacanu si Blandiana au urcat scarile cu trei, vizibil, occidentali, carora le jucau scena “eliberarii spontane”, gratie sacrificiului “minunatului tineret”, de sub “comunism”. Atunci a aparut “omul de serviciu” si Blandiana a inflorit, gangurind: “Strategul nostru, omul care a conceput totul din punct de vedere militar!”. Eu m-am lipit, speriat, de usa liftului, nestiind pe unde sa fug, gandind:”Hait! Au pus nebunii mana pe cladire! Asta e colonelul Alfred.”. Un fost coleg de-al meu de la institutul de istorie si teorie militara, pensionat prin ’85, ca nebun fara speranta. Omul avea obiceiul ca, la fiecare adunare, cand venea vreun stab, sa inceapa, brusc, sa rada in hohote si sa-l arate pe individ cu degetul. A fost dus la “veseli”, saracul! Acum, insa, “strategul” i-a lasat balta pe papagalii civici si s-a intors spre mine, avea o cu totul alta mina: ”Este ca le-am tras-o!? Ani de zile au zis ca sunt nebun, m-au anchetat prin toate metodele, fara succes. Totul s-a petrecut conform planului.Din acest moment totul se schimba. Iti poti spune, pe urmatorii zece ani, de la presedinte, la sef de birou in orice institutie, cine va conduce aceasta tara.Totul este pe calculator. Nu stii tu ce e ala, dar o sa inveti. Pentru ca totul va fi controlat si la noi.Iti ofer o sansa si gandeste-te bine! Esti cu noi sau esti impotriva noastra?”.  Dupa trei luni de zile, revenind, din “economie”, la armata, in cadrul unei Directii cu nume imposibil (pentru ca structurile incepusera sa se croiasca si in armata ca in Evul Mediu, prin incropeala, ca sa corespunda individului care trebuia promovat general si mare sef), DSCOSPIM (Directia Studii si Cercetari Operativ Strategice Prognoza si Istorie Militara), peste cine dau eu la minister, vrajind santinela de la cladirea mea? Din nou jovial, din nou mascarici. Colonelul Alfred: “Bai soldat, vezi ca te prosteste sa-l lasi sa intre fara legitimatie! – Pardon, am vrut sa-i verific vigilenta.”. Si a scos un set de doi metri de portlegitimatii, plin. Avea intrare peste tot. “Oferta ramane valabil!.” Tanar inca, si crud, am mers la seful al mare, raportandu-i ca e un individ, asa si pe dincolo, extrem de periculos, care o sa vina la el. De unde sa stiu eu, ca seful in cauza fusese un stalp al “revolutiei”, facut de celebrul Nica Leon erou in gazeta “Revansa”, ca unul dintre fiii lui era casatorit cu o doamna de Hillerin, cu rude din Orientul Mijlociu, pana in Vestul Europei, ca din casa surorii acesteia avea sa fie scos de sub masa, de mascati, si mai celebrul Dinca Gogosarul si alte povesti de genul acesta? Atunci am inteles importanta informatiei , pentru ca, fix la miezul noptii, am primit telefonul: “Ásadar, ai ales…… Esti impotriva noastr!”

Ajunsi la putere, au trecut rapid la demolarea sistemului de valori traditionale si la dezgustarea de Romania a generatiilor tinere. Au fost distruse prin programele aprobate, materiile iedentitare in intreg invatamantul – istoria, limba si literatura romana si geografia Romniei, dandu-se cale libera, sub pretextul “demitizarii”, demolatorilor pe linia Vest, de tipul Lucian Boia, care a creat o adevarata scoala a mistificarii, sau pe linia KGB, a “isteriei dacice”, la care aveau sa fie agatati patriotii fara cultura solida, multi agramati cu pretentii de scriitori, cu alte cuvinte, patriotarzii. Au fost atacate autohtonia, continuitatea romanilor, procesul unificarii statal-nationale, acuzandu-se nationalismul …….. “comunistilor”. Repetam, pentru mintile crude: COMUNISMUL A FOST SI ESTE INTERNATIONALIST. SOCIALISMUL A FOST NATIONALIST. Inca odata, hotul care striga “Hotii!”. Adevaratii comunisti, acuzandu-i de “comunism” pe patrioti. Totul s-a facut cu o desfasurare imensa de dejectii in presa scrisa, in emisiuni radio si de televiziune. Eminescu a fost facut fascist; Ceausescu a devenit inventatorul si al Comunismului si al Nazismului; Antonescu - un bolnav de sifilis, in timp ce Horthy (Nicolae Horacek, pe numele adevarat), vopsit in mare democrat. Au fost atacati, injuriati, condamnati la moarte civila si, ulterior, executati ritualic, pe catafalc (adica injurati in presa de plesi, manolesti, patapievici, liiceni si alte facaturi), toti greii contemporani ai culturii romane, gen Eugen Barbu, Paul Anghel, Ion Lancranjan, Mihai Ungheanu, Raoul Serban etc., adica toti patriotii. Nu au scapat nici creatorii in uniforma (George Florin Cozma, Vasile Preda si, inca foarte deranjantul, Valeriu Pricina), ridiculizati, minimalizati, batjocoriti de “pigmei”.

Valorile au fost inlocuite cu agenti, tradatori din vocatie si spalati pe creier. In prima faza, prin promovarea “minunatului nostru tineret”, usor de manipulat si, cu cinism, sacrificat. Pe aceasta tema am avut o discutie interesanta cu Niculae Spiroiu, ministrul Apararii in 1992. Fusesem convocat sub acuza de a fi dat in presa date despre un globalist tradator, avansat dupa 1990 general si propozabil la functia de ministru adjunct. L-am lamurit repede, ca nu aveam de unde sa stiu ce discutii a avut asta cu X si Y , pe la Londra,Washington sau Moscova, pe vremea cand pleca de unul singur in delegatii de 3-6 luni, in locul si in numele lui Ilie Ceausescu. Cu generalul meu de fata, ministrul mi-a oferit functia acestuia, pe principiul promovarii tineretului. I-am raspuns ca nu recunosc acest criteriu: “Cine se naste geniu, are toate sansele sa moara intreg la minte si sa fie de folos natiei pana la capat, dar cine se naste tampit, nu dobandeste geniu, odata cu albirea parului. Sunt de acord ca cine nu are batrani sa-i cumpere, dar nu de la solduri . Pe vremea lui Ceausescu, pentru ca omul imbatranea, adulatorii au proclamat prelungirea adolescentei pana la 45 de ani, varsta deplinei maturitati creatoare incepand pe la 70. Astazi, ne prostim in sens invers, luand pusti cu cas la gura, care n-au muncit o zi in viata lor, ca s-a desfiintat stagiatura si-i facem direct minstri. Un singur criteriu nu este luat in calcul, cel real, COMPETENTA care nu are varsta. Tine de dotare nativa, de pregatire, de experienta. De unde stiti ca sunt bun de asa ceva? Numiti-ma trei luni adjunctul dlui general si in trei zile v-ati lamurit daca am stofa sau nu. - Si eu gandesc la fel. – Si atunci , de ce nu aveti curajul s-o spuneti? – Draga, am primit trei propuneri de sus, pentru functia de ministru adjunct, sef departement DISC. Un militar, doi civili. Ce parere ai ? – Ca trebuie sa sacrificati o singura functie prin transformarea in civil, a dvs. Daca cedati un departament va urma invazia asupra armatei, sub pretextul controlului societatii civile si nici ministrul nu va mai fi militar, ci un civil reprezentant al intereselor partidelor, de capusare, in scop de spoliere a armatei. Prietenii mei  unguri imi spun ca la ei ministrul civil este doar legatura dintre guvern si armata, care are doar 20 de tuteri imprejurul lui si, cand asta paseste, prin anticamera  plina de generali, se prelinge pe langa pereti, din respect. Adevaratul conducator al alrmatei este seful Statului Major General .- De astia trei de pe lista, ce spui? – Pai , primul, cum zic astia in presa, ni l-au dat in gat istoricii militari rusi ca a tradat KGB pentru CIA, generalii americani ca a tradat CIA pentru MOSSAD, iar nici cei ai isrelienilor nu par prea incantati.Al doilea, daca va uitati pe geam, desi e civil, il vedeti, brat la brat cu primul, patruland prin curte, in asteptarea deciziei dvs. Pe al treilea nu-l cunosc, stiu ca a fost declarat persona non grata, la Londra, cu doua saptamani inainte de balciul din decembrie ’89 si expulzat la timp sa prinda avionul cu cei 17 viitori FSN-isti, care au fost la Moscova. Este, insa, om de stiinta de meserie, are o teza de doctorat in domeniul istoriei militare moderne, deci s-ar putea sa fie de-al nostru.- Si cum sa-l numesc pe numarul trei , de pe lista? – Printr-un gest de forta.Ieri s-a schimbat denumirea bulevardului Armata Poporului. Ca tara arde si baba academica scrie cu “”Î din „U”. Bagati doua taburi la paza, schimbati placuta, dati ordin de concentrare a primarului, fiindca armata este a poporului, nu a lui X, Y, a rusilor sau a americanilor si pe urma negociati!” A fost numit numarul 3, dar procesul de distrugere a armatei a continuat.

Razboiul fiind de imagine si psihologic, insotit de jocuri cu sticle incendiare, legari cu lanturi, manifestatii, urlete la televiziuni, patriotii au fost timorati printr-o campanie abila, numita „Ce-ati facut in ultimii 5 ani?”. Unul nu a avut curajul sa se ia de piept cu ei si sa spuna „Am muncit pentru tara asta, bai tovarasi, deveniti domni pe 22 decembrie 1989, noapte, la orele 00.01, trecute fix” O campanie atat de stranie si fara vreo legatura cu spiritul european, incat a crucit intreaga lume civilizata. O campanie declansata tocmai de fostii secretari de partid, gen Zoe Petre, Lucia Hossu Longin, de foste profitoare, gen Ana Blandiana, impotriva simplilor cetateni pe principiul „comunistii si securistii lor sunt rai, ai nostri sunt buni”. Ne-au calcat in picioare inainte de ’89 in numele lui Lenin si Stalin, ardeau de nerabdare sa ne calce dupa, in numele idealurilor comuniste ale lui Marx si Engels, botezate, manipulator, „democratie”, „liberalism”, „europenism” etc.! Si au facut-o inteligent, operand un transfer de Istorie. Toate crimele comise de ei insisi, ori de inaintasii lor, colaborationisti ai ocupatiei sovietice in anii ’50, erau teleportate in anii ’80 si puse pe seama lui Ceausescu. Patapievicii si tismanenii ai batrani ne-au torturat si trimis in gulaguri bunicii si parintii, cei tineri, scoliti in familie, se pregateau sa procedeze frenetic si aidoma cu noi si fiii nostri.  Pentru singura vina ca eram romani si indrazneam sa gandim si sa visam romaneste intr-o tara a noastra, de care tineam cu dintii – ROMANIA!

Scopul era scoaterea din Istorie si aruncarea la marginea societatii, transformarea in niste paria timorati, supravietuind cu „sabia lui Damocles” deasupra capului, a reprezentantilor generatiilor de romani apte prin pregatire si patriotism sa reziste distrugerii programate a Tarii. Au fost ajutati de tarele noastre colective, de „Principiul caprei” evoluat, in conformitate cu noile necesitati: „Sa nu mai moara si capra vecinului”, „Sa moara vecinul, ca sa-i iau capra”. In subsidiar, se urmarea distrugerea oricarei idei de rezistenta, prin anihilarea profesionistilor in informatii si contrainformatii, formati in anii ’60-’80, cand se procedase la constructia armatei, militiei si serviciilor noi, nationale, prin eliminarea colaborationistilor kominternisti. Toti oameni cu carte, bine pregatiti, acestia au fost acuzati in bloc tocmai de crimele comise de kominternisti, in anii ’40 -’50, cand ei nici nu se nascusera inca sau erau copii.

Intr-o cumpana a vietii, maior fara perspectiva, umbland pe strada bantuit de ganduri, m-am ciocnit de generalul Gheorghe Aradavoaice, consilier prezidential si numarul doi in SPP la acea data, singurul ofiter activ care incercase sa ma salveze, in noiembrie’89, de furia globalistilor carora le incurcam planurile si ma convinsese sa nu atac Ministerul Apararii in februarie 1990, cand toata comanda armatei fusese retinuta, din ordinul lui Militaru, la sala MSTM. L-am apostrofat acuzator: „-Coane, ne leaga multe, stiu unde lucrezi, stiu ce functie ai, iti pun o singura intrebare.... De ce nu aveti nevoie de noi? – De tine , de Iosipescu, de Zodian, de Preda etc.? Nu, de noi toti, in general. – Tine minte, nici un sef nu va avea nevoie, vreodata de voi, pentru ca oricat ati fi de discreti nu poate apare in public vreodata cu unul dintre voi, cu alte cuvinte cu etalonul  alaturi, sa se intrebe lumea cum de un prost detine functia si baietii pregatiti, cu carte, il slugaresc. – Corect, si dvs. sunteti numarul doi, nu sef , doar loctiitor si in dosarul meu scrie cu rosu pe alb:<A nu i se incredinta niciodata o functie de comanda, cel mult loctiitor.>.”  Mi-am adus atunci aminte, ce a spus la moartea academicanului C. C. Giurescu, prin 1975, dna Ligia Birzu, una dintre marile specialiste in preistorie:”S-a prabusit ultimul copac. Sub coroanele copacilor cresc lastarii, dar locul lui se vor grabi sa-l ocupe bulumacii. Cand un bulumac va ajunge acolo, ca sa para geniu se va inconjura de prosti, adica de buruieni. Iar sub buruieni nu creste decat iarba.” Corect, iarba care se lasa jumulita, cuminte, de boi si de vaci!

Cu incrancenata apostrofare „Ce ati facut in ultimii cinci ani?”, ne-am dus in toamna lui 90, la Congresul de Istorie Generala de la Madrid. Acolo, presedintii Comisiei Internationale de Istorie Militara (Andre Corvisier si Cornelius Schulten) au salutat, pentru prima data, prezenta unei delegatii de istorici militari romani la o astfel de manifestare. La protestul meu ca participam de la inceput  si am organizat congrese, inclusiv la Bucuresti, au raspuns ca Romania nu trimitea niciodata istorici, ci altceva pe post de istorici si ca ei toti se faceau ca nu observa. Dar ca prezenta noastra acolo, in mod deosebit revenirea in comunitatea internationala a istoricilor, a colonelului Al. Gh. Savu, demonstreaza ca in Romania lucrurile s-au schimbat si ca tara merge spre normalitate. A mers pana in 97, cand s-a instalat la putere CDR-ul portocaliu. Gazda noastra, generalul duce de Sepulveda, loctiitor al sefului SMG spaniol, a timut sa ne duca sa vizitam Alcazar-ul, adica citadela in care eroii cadeti ai colonelului franchist Moscardo au rezistat asaltului republicanilor si comunistilor spanioli. Am vazut placutele cu numele mortilor cadeti si, in mijlocul lor, la fel de impodobit cu flori, mormantul unui capitan republican- comunist spaniol, Juan Ribeira, parca il chema. ”Ce cauta asta aici?”  am intrebat noi, romanii din tara lui „Ce-ati facut in ultimii cinci ani?”. Raspunsul ne-a umplut de jena: „ Acest om a cazut, ca un erou, aici, luptand pentru idealul sau care era binele Spaniei. Istoria a demonstrat ca s-a inselat, dar si el a murit onest pentru binele Spaniei. Si pe urma a descoperit un mecanism de racire a tevii mitralierei, care ne aduce bani si astazi si ne-a inscris in toate enciclopediile militare!” Doi ani mai tarziu, la Congresul Mondial dedicat descoperirii Americii, organizat de italieni, vizitam Cetatea Alexandria, transformata in sediul arhivelor militare.  In interior, pe zid, vedem o candela aprinsa, flori proaspte si o inscriptie: „Aici, in ziua de ....... a anului 1943, cinci patrioti italieni, dinRegimentul Camasilor Negre..... au fost executati de garibaldistii comunisti. Glorie etena, eorilor italieni!” – Normal - ne-am zis noi, cei veniti din tara „civicilor”  Acum sunt la moda fascistii.” Zece metri mai incolo, alta candela, alte flori, alta inscriptie: „Aici, in ziua de ......1943, trei patrioti italieni, apatinand unitatii garibaldiste din....., comunisti au fost executati de fortele Regiomentului Camasilor Negre din.....” Vazandu-ne cu gura cascata si uitandu-ne ca la urs, o pustoica de vreo 20 de ani, ghid, dupa ce a aflat ca suntem din Romania, ne-a comunicat cu un dispret care ne doare si astazi: „Si unii si altii sunt eroi ai Italiei. S-au jertfit pentru Italia. Numai Istoria, cine  stie cand, va demosntra care dintre ei a avut dreptate.”  Aceasta este lumea adevarata in care visam sa intram si din care ne-am intors atunci, plouati, intr-o Romanie bantuita de deja de doua noi mari diversiuni conexe, mult mai bine instrumentate: „Legea Lustratiei” si „condamnarea Comunismului”. Mai bine orchestrate, intrucat incepuse deja pregatirea noilor politruci, prin diferite fundatii si asociatii in tara si-n afara, ca bursieri Soros, inclusiv trimiterea spre instruire, ca viitori jurnalisti a unui batalion de baieti si fete gata la orice sub comanda tovarasei comisar, rosu atunci, Rodica Culcer (cacofonia nu ne aparine, dar e bine venita), la Londra. Acesti absolventi sunt cei care au fost unsi directori si producatori generali in televiziunile private, au fost facuti colonei in rezerva, unii fiind inapti militar, si de la inaltimea contractelor lor de pana la un milion de euro pe an, aveau sa atace cu ura pe oricine a indraznit sa se impotriveasca legilor basiste ale genocidului din anii 2009-2011, vizand scaderea salariilor si pensiilor si debarasarea, in primul rand, de pensionari si rezervisti. Se explica de ce, zece ani mai tarziu, o masa de aproximativ 30.000 de persoane, coordonate de SCMD a pornit din Piata Victoriei, pe 12 coloane, asupra Televiziunii Romane, solicitand si obtinand indepartarea respectivului comisar basist din pozitia de aburitor sef al natiunii.

Legea Lustratiei prevedea indepartarea din viata publica si demonizarea tuturor „fostilor”, adica a tuturor managerilor, ca sa folosim un termen modern, care construisera ceva in Romania. Pentru ca totul fusese distrus si vandut pe nimic si cei care sufereau la vederea dezastrului produs trebuiau incriminati, pentru a nu apare, candva, ei insisi ca martori si acuzatori. O palma la adresa minunatilor intelectuali autoproclamati , care nu stiau ca „lustratia” nu inseamna „interzicere”, ci „cautare”, cu sensul de verificare. Termen militar, se referea la verificarea starii armamentului si a pregatirii de lupta a ostenilor, de doua ori pe an, cand Domnul ii chema la „beleag”, adica la tabara. Cat priveste „condamnarea Comunismului”, alta palma, deoarece nu poti condamna o doctrina, nu poti ingradi libertatea de gandire si expresie si, vulgarizand, trebuie sa fii idiot sa acuzi China ca exista, ori SUA, Canada, Franta etc. pentru ca au partide comuniste legale care participa la alegeri. Demential a fost faptul ca, tocmai comunistii, din tata in fiu, condamnau, sub numele de „Comunism”- Socialismul, ca ordinul a fost dat de autodeclaratul comunist Traian Basescu si executat de comunist-globalistul Volodea Tisminicki (Vladimir Tismaneanu), concretizat in celebrul „Raport Tismaneanu”.

La citirea „Raportului Tismaneanu” de catre Traian Basescu, in timp ce senatorii Corneliu Vadim Tudor si Nicolae Iorga plimbau un banner  iinfatisand-ul pe presedinte dupa gratii, nu am reusit sa aud un cuvant.  A fost o explozie de furie generala a majoritatii reprezentantilor natiunii carora batalioanele de asalt elitiste, introduse de SPP-isti in Parlament, nu le-au facut fata. Ca functionari parlamentari, noi, cei care aveam sa intemeiem SCMD, aveam legitimatii de acces in toate punctele. Nu am putut intra in nici un balcon sa asistam, toate usile fiind pazite de SPP-isti. Degeaba ne-am certat cu ei, ca ne interziceau noua, gazdelor, accesul. Era ordinul noului Geniu al Carpatilor. Cand si la ultimul nivel ni s-a interzis accesul, am hotarat sa megem in sala printre ziaristi. In clipa in care am vrut sa coboram, am dat nas in nas insa cu grupurile elitistilor, conduse de Emil Hurezeanu, care urcau scarile. A fost ultima data in viata, sper, cand mi-am pierdut controlul. Ne-am intors urland spre SPP-isti:” De ce nu spuneti, ba, ca balcoanele sunt rezervate pentru serviciile germane, americane, ruse, israeliene etc.? Si, instinctiv, am avut toti aceeasi reactie.......... sa provocam scandalul international, daca tot era intreaga presa prezenta. Am coborat in unghi cu flancurile refuzate, hotarati sa procedam ca Adrian Nastase, in casa scarilor, cand i-a dat un sut vecinului sau, Traian Basescu. Daca vreunul misca, incepeam bataia ca-n filme. Profesionist insa, Hurezeanu, care era in fruntea grupului, a ramas nemiscat. Ne-am privit in ochi, ca de la militar la militar si am trecut ca pe o alee cu statui, gandind: „Asta este Deutsche Welle! A fost in prima gasca a lui Nicu Ceausescu, partas la petreceri. Iar Leana, periodic, ii zburatacea gastile prin toata lumea.Nu putem lovi pana nu stim toate datele, daca nu e ce pare? Si, oricum, i-am tras-o deja de doua ori.” Emil Hurezeanu organizase mari spectacole in duplex radiofonic (Romania – Germania), cu ocazia campaniilor vizand celelalte doua mari diversiunic conexe: integrarea in NATO si in UE. Primul, cu personalitati germane in piata de la Arhitectura, unde, peste inscriptia imbecila „Monarhia salveaza Romania!”, tinerii mei prieteni patrioti din PSD, PRM , TUNT si Noua Dreapta scrisesera, spre deruta totala a politicienilor de Dambovita, in perspectiva alegerilor din 2004: „Ochi pentru ochi si dinte, pentru dinte / Iliescu prim ministru – Iurie Rosca presedinte / Sau invers!” Asta, dupa ce umplusera tot orasul, ca americanii sa nu fie invidiosi pe rusi, cu efigia lui Bin Laden, inscriptionata „In God we trust!” Manifestarea a fost data peste cap, la momentele de transmisie directa in Germania, tineri civilizat imbracati sau veterani de razboi punand intrebai de genul: „ Dar de ce ne-ati transformat in groapa de gunoi pentru deseurile voastre radioactive?” sau „De ce creditati bancar achizitia de terenuri si cladiri de catre secesionistii unguri?”

A doua manifestare comuna, germano-romana, transmisa tot in duplex de SRR, a avut loc la „Club A”, sub triplul patronaj Emil Hurezeanu, Ana Blandiana, Ion Caramitru. Fiind colaborator la radio, mai tinerii mei prieteni patrioti mi-au solicitat invitatii de participare, fiindca voiau sa boicoteze „libidinoasa manifestare proaderare”. „- Voi, in principiu, aveti dreptate! Ne milogim ca niste tampiti sa intram acolo unde suntem prevazuti inca de la inceput. Mai destepti, ungurii au declarat ca la ei sunt 27% pentru aderare, 28% impotriva si restul nehotarati.Daca UE sau NATO ar baga ceva miliarde, ar putea fi rupte procentele necesare din masa nehotaratilor. In schimb propaganda imbecila a elitistilor nostri arata ca 500% dintre romani vor NATO s UE si ca nu mai pot babele de la Dabuleni sa-si caute gainile de oua, de teama ca nu intram. Dar nu asa, nu cu huiduieli si urlete! Va radeti, va puneti la patru ace, va raspanditi 20 prin sala, pentru ca de atatea invitatii va pot face rost si stati cu programul in mana. Exact in momentul in care se tranmite in direct in Germania, va ridicati, aclamati, ovationati, strigand Hurre! – Pai, ce-am castigat, ca-l aclamam pe Hurezeanu? Totul! Fiindca Germania toata n-o sa auda decat cuvantul ala, care la ei inseamna curva. Asa se castiga bataliile psihologice si de imagine.” Punct ochit, punct lovit!

Diversiunile integrarilor in NATO si UE, ca panaceu universal, ne-au mancat ficatii un deceniu. Intrarea in UE, ni se spunea , va face sa curga lapte si miere. N-o sa mai muncim, o sa stam cu zgaibaracele-n sus, o sa ploua cu bani. Intrarea in NATO, ne va apara pentru totdeauna de toate primejdiile. Nici de armata n-o sa mai avem nevoie. Ca ne apara NATO!

Ei bine, am intrat! De ziua pacalelilor, de 1 aprilie 2004, am intrat in NATO. Am castigat dreptul de a plati la greu fregate dezafectate si avioane F16 uzate moral, ca si dreptul de a ne trimite copiii la moarte sau la schilodire in Afganistan, Iraq si aiurea.

Pe 1 ianuarie 2007, ca urmare a deciziei summit-ului de la Salonic, din 2003, am intrat in UE. Am castigat dreptul de a plati la zi contributii, de a accesa 3-9%, in medie, din fondurile la care avem dreptul, pentru ca smecherii nostri nu au gasit, inca, posibilitatea de a stoarce partea leului in interes propriu, din mai mult. Am castigat dreptul de a deschide portile larg transnationalelor si de a renunta la orice idee de a mai produce ceva, industrial sau in agricultura. Dar fericirea continua sa ni se oglindeasca pe fete, stimulata de diversele curci ametite si closti care caraie pe la televiziuni, in special in actuala criza ucraineana, ca ne apara NATO.

Vazand atata imbecilism, Barack Obama ni l-a trims, in doua randuri, pe analistul militar numarul unu al SUA, George Friedman, presedintele STRAFOR, sa ne lamureasca, contrazicand entuziasmul basist referitor la Deveselu. Omul a aparut la RTV, la 17 mai 2013, la emisiunea „Jocuri de putere”, a mai tinut o conferinta la Banca Nationala.... a lui Isarescu, explicandu-ne textual: Scutul antiracheta? „ Este foarte scump. Nu va protejeaza de nici o amenintare anume. E mai degraba un simbol........E doar un simbol gigantic.Nu castigi razboaie cu ajutorul simbolurilor.” Iar dupa ce ne-a urecheat ca ne-am distrus, ca prostii, armata, ne-a sfatuit sa cerem „echipament antitanc si sprijin logistic”.

In privinta amenintarii nucleare dinspre Iran, alta poveste de adormit copiii, Friedman a spus „Pur si simplu  nu este o problema. Ceea ce este o problema, este sa va asigurati ca aveti granitele asigurate” Cu alte cuvinte, ca potentialii adversari ar fi ungurii care sunt in NATO si ucraineenii care aspira sa fie si de mila carora nu mai putem noi astazi. „NATO nu este o alianta, ci o grupare de tari...... NATO este in prezent incapabila sa raspunda unor necesitati de securitate mai presante in regiune....... Romania a vazut protectia in NATO, dar NATO nu o va proteja. NATO nu mai functioneaza cum trebuie, de ani buni.” Mai pe sleau, Friedman aconfirmat ceea ce spunem noi de decenii, si anuma ca NATO s-a desfiintat odata cu Tratatul de la Varsovia, ultima sa manifestare fiind  primul Razboi din Golf. In NATO  au mai ramas, real, doar SUA, Marea Britanie si Canada, la aceste state aderand si pitigoii din Est. Obiectivul lui Obama este refacerea NATO.

Despre UE, Friedman ne-a atentionat : „ Sistemul UE nu functioneaza. Germania vrea austeritate, pentru ca este in interesul sau, iar restul Europei vrea stimulente pentru ca este in interesul lor.”  In concluzie, a spus Fridman, surzilor de la Bucuresti: „Statutul de membru (NATO si UE) s-ar putea sa nu fie cea mai buna solutie pentru Romania” Si aceasta, dupa ce ne-au spoliat de tot ce-am avut, de am ramas in fundul gol. Vazand ca nu am priceput nimic, Obama l-a trimis din nou pe Friedman, anul acesta, omul reiterandu-si sfaturile, a doua zi dupa ce Joe Biden a plecat de la Bucuresti (22 mai a.c.). Contrazicandu-l pe Biden si anuntand apropiata vizita a lui Chuck Hagen, secretarul US al Apararii, Friedman a incercat sa mai potoleasca elanul presei basiste, aratand ca, in problema ucraineana, SUA „nu sunt in joc”, ca unele cercuri americane ar vrea sa scoata castanele din foc cu mana Poloniei si Romaniei. Convingerile sale intime sunt ca „Romania trebuie sa aiba singura grija de ea, pentru ca nici NATO nici UE n-o vor face.....Daca va angajati in nostalgii romantice, daca urmati visul minunat care a fost odata UE (moarta in clipa preluarii controlului de catre Germania – n.n.) veti avea de a face cu istoria, care isi arata fata urata........V-am vandut porcarii si voi le-ati cumparat, dar nu v-a obligat nimeni sa faceti acest lucru............Bine ca nu sunteti in zona Euro. Nu intrati acolo!”  Mai clar de atat nu se poate! De ce nu pricepem? De ce ne amagim, daca integrarea in UE si NATO sunt un mare fasssss? O scuza ar fi ca am devenit incapabili sa gandim , cu ofensiva asta supradimensionata a siliconatelor si gainarilor transformati de televiziuni in vedete, ale caror momente de scarpinat in diverse parti devin evenimente nationale. O alta scuza ar fi ca ne impiedica sa gandim marea diversiune numita PARTIDE, in a caror incalceala am intrat cu patima ca intr-un meci de fotbal aranjat. In fapt, sunt gasti de indivizi, de conditie indoielnica, manati doar de interese personale, meschine. Fara doctrine, fara coloana vertebrala, fara idealuri politice, trecand ( si partide si indivizi) de la extrema stanga la extrema dreapta si retur, cu frenezie. In Romania nu se face politica! Se face golaneala de partid, in fata unei multimi siderate care, din fericire, incepe sa devina din ce in ce mai constienta respingand insa, in  mod gresit, dar vehement, insasi ideea de partid. De vina, cred ca este, in fapt, chiar firea noastra, care ne impiedica sa vedem realitatea! Care ne indeamna sa ne luam drept realitate visurile, sa ne automintim si, odata autoconvinsi, sa ne proclamam cu pumnul in masa dreptatea punctului de vedere. Nici unul dintre noi nu a scapat pana acum! Imi cer, prin urmare, scuze doamnei Corina Dragotescu si altor teleaste pentru ca le-a taiat cam brutal entuziasmul manifest fata de NATO care ne-ar apara in actuala criza „ucraineana”. Eu insumi mi-am luat dorintele drept realitate si, dus de val, am mintit cand am spus de atatea ori ca „singura realitate care ne apara este parteneriatul strategic cu SUA”. Pentru ca si acesta este sublim, dar ..... lipseste cu desavarsire. Este doar „o vorba goala”, cum ar spune Friedman. Nu s-a incheiat niciodata un acord cu SUA in acest sens. Nu exista nici un act scris, semnat, parafat! Sunt doar vorbele de curtoazie rostite de Bill Clinton, la Bucuresti, in 1997, cum ca se impune incheierea unui Parteneriat Strategic cu SUA. Exista doar acordul, de un servilism dezgustator chiar si pentru o colonie, incheiat de Adrian Nastase in 2003, prin care transfera justitiei americane dreptul exclusiv de a-i judeca pe cetatenii americani care comit crime sau delicte pe teritoriul Romaniei. Si mai este susaneaua, semnata de Basescu in 2011, in privinta „gropii de bani” de la Deveselu care, din punct de vedere militar, poate fi comparata cu o „frectie la picior de lemn”.

De ce ne-am prostit in halul asta? Cine sunt alde Barroso si Basescu, cei doi numiti, fara a fi alesi vreodata? Cine este Joe Biden? Ce au urmarit si urmaresc „revolutiile portocalii”? Raspunsurile le vom afla in cele ce urmeaza.

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobilizarea 12

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XII-a

XIV. COMUNISMUL/GLOBALISMUL IN OFENSIVA. OBIECTIV ROMANIA (1989 – 2014).

La 22 decembrie 1989, Socialismul a fost invins si in Romania. In locul Capitalismului (neoliberalism), preconizat si pentru noi de alianta statala amaericano-rusa, ne-am trezit sub asaltul comunismului/globalismului, orchestrat de neoconservatorismul american si european. Romania a ajuns o prada si a platit cu sange indrazneala de se impotrivi politicii de credite inrobitoare, patrunderii transnationalelor prin bunurile de consum contrafacute, de a visa o banca a Lumii a treia etc. Ca suprema umilinta, poporul roman a fost transformat in asasin in ziua de Craciun.

Obiectivele comunismului autentic, adica ale globalismului neoconservator, au fost si au ramas:

1. Impiedicarea, pe orice cale, a trecerii la liberalism (capitalism);
2. Distrugerea capacitatilor de productie concurentiale si eliminarea Romaniei din tranzitul mondial de valori;
3. Adjudecarea tuturor bogatiilor solului si subsolului prin jefuirea ca-n codru;
4. Impiedicarea unirii cu „Basarabia”;
5. Distrugerea capacitatii de aparare;
6. Sfartecarea teritoriala prin, deloc necesara, „regionalizare”.

Impiedicarea trecerii la liberalism s-a putut face cu ajutorul unor experti globalisti, gen Mugur Isarescu, Petre Roman, Theodor Stolojan si a fost sesizabila din prima secunda a postrevolutiei, prin anularea pasilor facuti de Ceausescu in aceasta directie: „partile sociale”, in fapt actiuni, detinute de cetateni in intreprinderile productive au fost imediat inapoiate detinatorilor, ca „restituiri”, facandu-se si o abila propaganda impotriva „comunismului” care i-a jefuit pe cetateni. Naivii le-au luat bucurosi ca-si pot cumpara trei surcele, fara a sesiza ca li se rupe legatura cu fabrica si ca se poate dispune de soarta acesteia prin anihilarea vointei „colectivelor de oameni ai muncii”, in fapt a actionariatului. Intreprinderile au fost capusate de firme fantoma, falimentate prin intreruperea circuitului aprovizionare cu materii prime – productie-vanzare, apoi vandute pe nimic unor intermediari ai transnationalelor, sub sloganul „privatizarii”. Tarziu si-a dat seama romanul ca „privatizarea” inseamna in fapt desfiintare, pierderea locurilor de munca si transformarea lui in paria.

Pentru agricultura s-a folosit conceptul  magnatilor unguri de la sfarsitul secolului XVIII – „Restitutio in integrum”, vizand intoarcerea romanilor la starea de robie de dinainte 1785, cand, in urma revolutiei lui Horea, imparatul Iosif al II-lea ii eliberase din iobagie.

CAP-urile erau asocieri in baza proprietatii colective si puteau fi transformate in 24 de ore, ca in RDG, in societati pe actiuni. Apelandu-se la gargara anticomunista, s-a trecut insa la restituirea aleatorie, nu a loturilor avute la intrarea in asociatie, ci doar partial a unor terenuri echivalente necomasate si fara a scoate o vorba despre inventarul de masini, utilaje si animale avut initial. Propagandistic, legea prevedea restituirea proprietatilor mobile si imobile luate dupa 6 martie 1945. In realitate s-a mers pe „restituiri” pana la „comunista” Maria Tereza sau comunistii Iosif al II-lea si Ferdinand Intregitorul. Ungurii, indeosebi, au solicitat, prin „eroul” Laszlo Tokes, proprietati pierdute de grofi la carti, confiscate cu despagubire prin reforma agrara a lui Ferdinand I ( a se vedea procesele „optantilor”), confiscate pentru colaborationism cu nazismul si crime de razboi, dupa 1944, sau inexistente. Cu mult tupeu, au transformat, in drept de proprietate, un drept de folosinta in contul obligatiilor militare feudale („composesoratele”), desfiintat de imparatul Franz Joseph in 1849, au inventat inexistenti subiecti de drept juridic (ex. „Status-ul Romano-Catolic”) sau au reclamat direct proprietatea statului roman, ca mostenitor al statului Habsburgic dupa 1918, profitand de faptul ca, la trecerea in proprietatea de stat, nu s-a facut intabularea fostelor proprietati habsburgice. S-au adaugat falsuri si uzul de fals, peste 60 % din cei improprietariti neavand un drept real. GAS-urile au fost distruse, sistemul de irigatii la fel, fermele model jefuite si desfiintate, apoi pamanturile au fost cumparate pe nimic, prin intermediari, de state straine (ex. Italia, Ungaria, Cipru) sau transnationale. Iar naivii au fost indemnati sa consume, adica sa-si arunce banii pe nimicuri. Cand se va face o investigatie la Sibiu, de exemplu, asupra modului in care primarul Johannis i-a scos pe romani din centrul orasului, inventand proprietari germani dupa repararea cladirilor pe banii cetatenilor, falsificand testamente (ex. pretinsa mostenire a catolicului Bruckenthal, de catre....  „Biserica Evanghelica”) sau daca vor fi facute publice metodele de „restituire” in „Dosarul Nana”, vom intelege cum am fost spoliati si distrusi ca natiune si ca stat. Ca toate acestea sa se poata intampla, s-a inventat un slogan, pe care Ion Iliescu, permanent atacat si timorat de amitirea trecutului sau tovarasesc, l-a inghitit si reprodus pe nerumegate, „Avem nevoie de o clasa bogata!”  Prin aceste cuvinte s-a dat frau liber la furtul generalizat. In secunda urmatoare, globalistul, din tata in fiu, Petre Roman, proclamand industria romaneasca, concurentiala in multe domenii (echipament si utilaje de forare, masini agricole, produse chimice,etc.), „un morman de fiare vechi”, a produs NATIONALIZAREA. Juridic, proprietar asupra subsolului, solului, intreprinderilor, cladirilor etc. era poporul roman, statul fiind angajat de el ca administrator. Petre Roman a transformat statul in proprietar, cu concurs extern, declansand distrugerea si vinderea la bucata. Au fost multi complici, adica multi profitori, veniti din afara sau din interiori, cu pantofii scalciati si nadragii rupti in fund, sa care cafele si Cola politicienilor inventati peste noapte si azi sunt mari miliardari. Estimarea este ca, la peste 200 de miliarde Euro, jefuite, sub diverse forme, de transnationale, se adauga peste 100 de miliarde furate in profit propriu de „baietii destepti” prin inginerii financiare, dupa inlocuirea initiala a statului in contractele aflate in derulare. Asta este marea suparare a lui Joe Biden si explicatia actualei activitati furibunde a DNA-ului. Cum sa-si permita slugile romane sa fure ditamai halca din vaca muribunda numita Romania, cand totul trebuia sa revina promotorilor globalismului mondial!?

Primul guvern de „tehnocrati”, manipulat din umbra de Silviu Brucan, a fost ajutat, ca si cele urmatoare, de eternul Mugur Isarescu, neprofesionist, dar membru al Clubului de la Roma (avansat, intre timp, la Bilderberg), mai important pentru globalisti decat toti politicienii nostri la un loc. El a produs concentrarea banului prin banci, care apoi au fost desfiintate sau vandute, nejustificat, pe nimic (ex. BCR a fost vanduta pe minus 1,5 miliarde euro), pauperizarea romanilor prin controlul valutei (interdictie de a avea mai mult de 500 USD, la inceput, jonglarea cu raportul leu – dolar, apoi cu raportul leu – euro etc.), contribuind decisiv la impiedicarea aparitiei unei necesare clase de mijloc. A fost asistat in momentele cheie de Theodor Stolojan, cel care a inventat confiscarea valutei. Dupa ce au scos banii cetatenilor si i-au imbogatit pe cei aflati pe lista (inclusiv pe George Bush), banci ca Bancorex si Columna au fost desfiintate. Prostiti initial cu politica de dobanzi de 120%, care a distrus orice idee de viata economica normala, oamenilor li s-au scos apoi banii prin jocuri piramidale, la care au fost atrasi prin propaganda oficioasa de catre reprezentanti ai puterii. Se adauga politica de dobanzi, politica guvernamentala de taxe si impozite, de intrerupere a circuitului firesc de aprovizionare-productie-vanzare si, astfel, producatorii care se visau independenti au ramas cu marfa (inclusiv fermierii cu varza, rosiile si laptele), au falimentat, ingrosand randul pauperilor. Au fost ajutati de deschiderea pietei pentru marile transnationale vanzatoare de produse contrafacute sau de proasta calitate, care au distrus complet comertul intern, instalandu-se, CAZ UNIC IN LUME, NU LA PERIFERIE, CI IN CENTRU ORASELOR ROMANESTI. Prin filme proaste americane, emisiuni infantile de televiziune si „jocuri” pentru retardati, ne-a fost implementat, dupa moartea sa in tara de bastina, visul american. Adica, stimulandu-se setea de inavutire peste noapte, in baza filozofiei maneliste „Eu am bani si am valoare”, s-a stimulat consumerismul. Dupa distrugerea intregii industrii, transnationalele au pus mana pe domeniile strategice, industria energetica, telefonie, sistemele de telecomunicatii in general, I.T. mai nou, controlandu-ne total. Transporturile au fost distruse, un mare rol avandu-l globalistul Basescu in disparitia flotei, punerea pe butuci a TAROM–ului, faramitarea si anihilarea CFR-ului (cu ajutorul rubedeniei Necolaiciuc), ultimele capusate de firme private, low-cost si de companii de transport auto, care concureaza neloial transportatorii nationali. Ilustrativa este modificarea basista a contractului cu transnationala Bechtel, sursa de bani a familiei Bush. Contra a doua miliarde euro, Adrian Nastase incredintase lui Bechtel cea mai importanta autostrada a tarii, care trebuia finalizata in 2008. CDR-ul a largit contractul la 8 miliarde, schimband si termenul de predare pentru ........ 2020. Si, mortal de ilustrativa este incredintarea gestionarii tuturor bunurilor statului, adica a Fondului Proprietatea, transnationalei Franklin Templeton!

Minele au fost inchise, inca din anii ’90, spre a fi distrus mineritul (cu ajutorul presei, care i-a anatemizat pe mineri) si a fi date pe nimic transnationalelor. Numai cand nu s-a putut, prin metodele clasice, Isarescu a iesit in fata, ca premier, si i-a dat celebrului „Gabriel” dreptul de exploatare a aurului, inexistent la Rosia Montana (se preconizeaza un mare tun de bursa, adica un crah al pietei aurului, pe mistificarea Rosia Montana), apoi, dupa ce acesta si-a vandut partile si a inventat Royal Oil, la Londra, dreptul de forare pentru 100 de planuri, in Estul tarii, pe linia faliei provocatoare de cutremure, pentru gazele de sist. Drepturi, deja vandute firmei Chevron, pe care, personal, Basescu a adus-o la noi, dupa ce a fost alungata din Bulgaria.

O abila politica de creditare propagandistica, urmata de legile „salvatoare” de o asazisa criza ale guvernelor Boc-Basescu, in perioada 2008-2012, au aruncat 80% dintre romani pe pragul disperarii, transformandu-i, practic, in dependenti de mila guvernelor, de „pomana” acestora, (care inlocuieste dreptul constitutional avut) depinzand supravietuirea lor. Intre diversiunile care au permis ca toate cele de mai sus sa se intample, un loc central l-a avut si diversiunea unirii cu „Basarabia”.

Deschizand „Cutia Pandorei”, in procesul de prefacere a Rusiei, rusii au gestionat profesionist crizele anticipate nedand drumul la „frau” decat atunci cand masurile de contracarare erau luate. De exemplu: limba romana a fost impusa, ca limba oficiala, in RSSM, la 3 august 1989.  S-au adoptat, intr-un entuziasm delirant, grafia latina, steagul tricolor, imnul national „Desteapta-te romane!”, iar in perioada 1990-1992, parlamentul de la Chsisinau a fost dominat de romani patrioti, dar....... Cu mult inainte, la 10 noiembrie 1988, Sovietul Suprem al URSS, prin Lukianov, daduse ordinul de creare a bandelor inarmate (structuri teroriste) pentru preconizatul viitor razboi nistrean. Bande conduse de urmasi demni ai lui Grigore Kotovski sau ai celebrului Terente, criminalul Iurie Kostenko si adjunctul sau Valeri Solicinoi, zis „Potosa”, a caror principala distractie era „Scutul de fier” (imbracarea victimei in echipament special de protectie, dupa care se tragea in ea, pana inebunea, facea infarct sau apoplexie). La 30 decembrie 1988, s-au infiintat in Transnistria, ca miscare internationala pentru unitate, organizatiile „Interdvijenie” si „Edinstvo”. Acestea au creat, in august 1989, detasamentele muncitoresti inarmate si de sprijin ale militiei (ROSM) in Transnistria, unitati paramilitare inarmate de Armata a 14-a. La 15 iulie 1990, Lukianov a transmis ordinul lui Gorbaciov de creare a republicilor Nistreana (RSSMN, adica Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana) si Gagauza (Gagauz Yeri) din 29 de sate in jurul Comrat-ului. Gorbaciov i-a transmis lui Snegur ca daca „moldovenii” vor opta pentru unirea cu Romania, RSSM se va sparge in 6 republici, una romaneasca doar in jurul Chisinaului, alta gagauza, altele bulgara, ucraineana, rusa si nistreana, concluzionand, la 4 noiembrie 1990, „Renuntati voi la separatism fata de Uniune si nu veti avea mai multe republici!".

Cand Chisinaul a inceput sa viseze Unirea, Romania l-a sprijinit cu „Podul de flori” si alte manifestari patriotarde, orchestrate de vechi comunisti si kominternisti, in timp ce media romaneasca pastra o tacere totala asupra evenimentelor de peste Prut. Iar daca RSSM nu avea armata, ci doar politie, prima unitate militara, Detasamentul Tyras – Tighina, insemnand 400 de voluntari, dotati cu camioane si cozi de lopeti pe post de arme, Tiraspolul avea, deja, la dispozitie, 5.500 de mercenari (fosti detinuti, criminali, eliberati din toate inchisorile Rusiei pentru aceasta misiune), 8.000 de luptatori in garzile separatiste, 5.000 in detasamentele de sprijin ale militiei, 4.000 in garzile muncitoresti, iar in spate, detasamentele SPETZNATZ – „Alfa”, „Delfin” si „Dnestr”, Armata a 14-a , comandata de generalii Netkaciov, apoi Lebed, cu 3000 cadre, 12.000 trupa, uriasul depozit de armament si munitie de la Colbasna (132 ha) si fortele Districtului militar Odessa. „Personal, am mobilizat” recunostea Lebed „circa 12.000 de soldati si ofiteri din rezerva; i-am inarmat cu toate cele necesare pentru razboi, iar armamentul si munitia am trecut-o la pierderi de lupta.”

La 2 martie 1992, noul razboi ruso-roman s-a declansat prin torturarea si uciderea a 32 de politisti romani, la Dubasari. Dupa care a urmat oferta, pe postul de radio „Ostankino”:”Refuzati limba romana si unirea cu Romania, recunoasteti independenta RSSMN si noi va vom lasa in pace!”  De partea cealalta, romanii dintre Prut si Nistru au avut politistii (fosti luptatori in Afganistan, demisionati, la chemare, din armata URSS), voluntari, „burunduci” (elevi de 12-18 ani care s-au specializat in actiuni de comando), multi tradatori la nivel de conducere (Maracuta, Chitac, col. Creanga, gen. Dabija-Kazarov) si o tacere totala din partea Romaniei, preocupata de spectacole politice, asezonate cu cocteiluri Molotov si mineriade.

Ati auzit vreodata despre fronturile de la Cocieri – Dubasari, Cosnita-Dorotkaia sau Causeni –Tighina si despre faptele eroice de acolo?  Ati auzit despre eroul Anton Gamurar, care a eliberat de trei ori Transnistria si a primit ordinul sa se retraga cu Batalionul sau de politie cu destinatie speciala (BPDS), care i-a arestat pe „eroii” secesiunii (Smirnov, Rileacov, Cindinghelean, Magov, Topal, Tausenji, Burundji), la Kiev, impiedicand producerea acesteia, si-a batut joc de toate fortele OMON si SPETZNATZ si i-a dus direct la Chisinau , in inchisoare? Personal, l-a sunat Gorbaciov, pe Snegur, noaptea si l-a amenintat sa le dea drumul, ca sa inceapa spectacolul. „Toti cei 10 participanti la aceasta actiune au fost vanati si ucisi”, am spus eu in mai multe emisiuni la OTV si TVRM, pana cand am fost contrazis, odata, in direct:”Nu, nu, nu toti. Eu traiesc! Puteti verifica, sunt in Germania, intr-o masina in mers. Confirm, asa s-au petrecut lucrurile, eu am scapat.”

Ati auzit de Filea, eroul de balada, trimis la moarte sigura, ciuruit in lupta de incercuire pentru a-si salva detasamentul si asupra cadavrului caruia s-a gasit, sub camasa, o carpa rosie de sange, pe post de maieu si care, la spalare, s-a dovedit a fi tricolorul?

Ati auzit de locotenent colonelul rus, Leonid Carasiov, care a aparat, ca patriot roman, podul de la Tighina, fiind in incrucisare de focuri, pentru ca se tragea in el, atat din cetate, cat si din fata, de catre grupurile de sustinere ale tancurilor lui Lebed. A incetat rezistenta, abia cand a fost ranit a patra oara. Astazi este membru SCMD.

 A difuzat vreo televiziune filmul lui Ioan Bujor „Masacrul de la Tighina”? Acolo ati fi putut vedea grupurile de luptatori ale lui Ion Sprancean, care se aruncau intre senile pentru a lovi tancurile T72, cu grenade, din spate. Dupa care se ridicau dintre ruine si atacau infanteria, insotiti de caini maidanezi. Din ce in ce mai putini oameni si din ce in ce mai multi caini. La ultimul contraatac, toti romanii fiind morti, doar cainii se duc la lupta. Documentarul se incheie cu imaginea cainilor scancind si lingand fetele mortilor. Ce se intampla atunci, la noi?.... „Jos Iliescu! ..... Traiasca Ratiu! ......Jos minerii, traiasca Alianta Civica!” etc.

La 27 august 1991, RSSM a fost obligata sa-si proclame independenta. De ce? Pentru ca delagatia Unirii , cu generalul Vitalie Usturoi, trimisa de parlamentul Unirii de la Chisinau, cu textul Declaratiei de unire cu Romania, a fost tinuta trei zile la Manastirea Pasarea, decidentii romani nefiind de gasit: Ion Iliescu – presedinte, Petre Roman – premier, Adrian Nastase – ministru de externe. Rastimp in care, delegati ai guvernului Romaniei s-au dus la Chisinau cu textul Declaratiei de independenta, convingandu-i pe naivii patrioti de acolo sa renunte la Unire.

Defavorabila noua, pacea s-a incheiat, la 21 iulie 1992, nu intre secesionisti si Chisinau, ci intre doua state: Moldova si Federatia Rusa, semnata fiind de Mircea Snegur si Boris Eltin.

Puteam face altceva? Greu de spus, deoarece aveam peste 100.000 de militari profesionisti straini pe teritoriu, iar distrugerea capacitatii noastre de aparare a inceput imediat, prin disponibilizarea specialistilor din informatii pe Rusia, Ungaria, Israel, lansarea conceptului „o armata mica dar vioare”, „de profesionisti”, prin incriminarea si vanarea mediatica a ofiterilor de informatii si contrainformatii ca securisti si „tortionari”, iar a militarilor ca „teroristi” pentru ca aveau arme si in decembrie s-a tras. S-a exclus, cu desavarsire, participarea strainilor, si Iliescu si Roman lansand conceptul de „revolutie spontana”. Toti cei cu carte trebuiau sa dispara, in politie si in armata, urmand a fi adusi copii „spalati” pe la cursuri in strainatate si convinsi ca ei sunt viitorii profesionisti. „O sa va luam capetele la toti!, tipase Zoe Petre la mine, in aula Academiei, in martie ’90. Pe langa imberbi, pusi comandanti peste noapte, au fost promovati servili si incapabili, iar patriotii tarati in procese. Sistemul centralizat de logistica a fost desfiintat, comandantii devenind, peste noapte, negustori, in timp ce absolventii de scoli militare primeau diplome de „manager de pluton”. DLEN-ul, care putea constitui coloana vertebrala a economiei nationale, a fost desfiintat si a inceput macelul unitatilor, agravat pe masura ce pofta de preluare, insusire si vindere a terenurilor lor crestea. La desfiintarea a tot ceea ce functiona, in locul comisarilor sovietici de odinioara, au venit, „kubicii”, comisarii globalisti americani si germani. „Care vor fi efectivele armatei Romaniei in final? l-am intrebat, conducandu-l la aeroport, pe adjunctul lui Manfred Voerner, in 1991? Raspuns:”- 52.500. – Cu totul? Cu tot cu civili, foarte multi civili si femei.- De ce, cand raportul este de 1/10? La 9 milioane populatie, Grecia are o armata de 180.000.”  Raspunsul m-a lasat praf: „Cate femei aveti in Congresul american, amante sau neveste? Ungurii asigura 80%. De aici atacurile impotriva voastra ale unor congresmani ca D’Amato.”  

A fost desfiintat tot ce functiona si, prin reforma, tot sistemul de invatamant si de cercetare in domeniul militar, adica tot ceea ce producea creiere sau „leadership”, incepand cu Academia Militara. Dupa sloganul initial al promovarii tineretului „necompromis”, reforma, adica distrugerea, a continuat in paralel cu distrugerea industriei de aparare, prin operatiunile „Tigareta”, sub lozinca integrarii in NATO si UE.

„Cum va arata armata Romaniei, in 2005?”, aveam sa-i raspund in 1994, secretarului de stat si viitor ministru al Apararii, I.M. Pascu, rezultat al „civilizarii” armatei prin aberantul „control al societatii civile asupra armatei”: „Simplu domnule ministru. Daca vom continua tot asa, fara bani si desfiintand tot ce se poate, peste zece ani vom avea, ca efective, un pluton de prastiasi, un pluton de sagetasi, un pluton de maciucasi si un batalion de fete topless, cu o sticla de votca in mana, in linia intai.”  Cum era mucalit, omul a intrebat: „-Topless-ul il inteleg. Dar, ce-i cu sticla de votca?- Pai, este elementar! Vine rusul, se uita la votca, se uita la sani, se uita la votca, se uita la sani, ameteste si cade.Si atunci, il incercuim noi, cu maciucile.” Din 27 decembrie 2008, dupa „integrarile” in NATO si UE, s-a trecut, prin legile Basescu-Boc, la distrugerea „rezervei”, care trebuia ....„sa paraseasca, pe cale naturala, sistemul”.

Mai bine instruiti, mai bine ancorati in realitate si dirijati de emigratia lor americana, cu pozitii cheie intre neoconservatori, ungurii au actionat, profesionist si organizat in Romania, ca falanga de soc a destructurarii statale. Pregatita de Declaratia de la Budapesta, dezmembrarea Romaniei a esuat in decembrie ’89, datorita patriotismului si pregatirii de lupta a generatiei de atunci, revolutionarii clamand si inscriptionand pe ziduri „Transilvania, pamant romanesc” si „Basarabia, pamant romanesc”. Cu complicitatea externa, s-a incercat, in 1990, sub lozinca lui 15 Martie (Ziua inventatilor maghiari de pretutindeni), dar s-a esuat, tot datorita interventiei militarilor. Atunci s-a trecut la politica pasilor marunti: reinventarea „secuilor”, disparuti in istorie si organizarea lor, treptat, pana la aparitia Consiilor secuiesti, in 2003, paralel cu o propaganda lipsita de orice urma de bun simt in forumurile si media internationala, prin declaratii de genul: „Ieri, la Bucuresti, in autobuzul 368, doi maghiari au fost batuti si aruncati afara, pentru ca vorbeau maghiara!”. S-a folosit sloganul UE al drepturilor minoritatilor de prezervare a culturii si limbii, pana la dementa, pervertit in formula „drepturi colective”. S-au facut provocari: nu numai manifestatii religioase, cu zeci de mii de oameni, aducerea in tara, sub nume romanesti, a vechilor teroristi, la 13-15 iunie 1990, dar si prin solicitarea de acordare a numelor unor criminali de razboi, unor strazi si scoli (celebrul caz Albert Voss), de ridicare a unor monumente iredentiste (gen Monumentul Ungariei Mari , de la Arad), s-a impus bilingvismul in localitatile cu peste 20% minoritari, ceea ce a dus la alungarea romanilor din Harghita, Covasna si, partial, Mures. S-a jonglat, in permanenta, cu termenii „maghiar, secui, ceangau” si „catolic”, toate sinonime, in mintea lor, pentru „ungur”. S-a mistificat si se mistifica istoria cu ajutorul unor tradatori romanni, care merg pe linia tradatorului Maniu, organizatorul unei miscari de secesiune in 1938 si, ca globalist, adeptul unei Transilvanii independente intre Romania si Ungaria. S-au emis „legitimatii de maghiar” si s-au cumparat, cu bani, constiinte, nu numai ale intelectualilor lacomi si gata sa se vanda , din marile orase, dar si ale copiilor de tarani romani, atrasi spre scoli si gradinite unguresti. Cu bani avansati de doua banci vieneze si una de la Budapesta, s-au cuparat pamant, cladiri, intreprinderi, adica tot ceea ce nu s-a putut fura, oficial, prin Parlament, potrivit ordinului ministrului ungur al Apararii Lajos Furr:”Cine detine pamantul, are Ardealul!”. S-au infiintat fundatii, asociatii sportive (paramilitare) dotate inclusiv cu aerodromuri, s-a introdus armament in tara, dar .... stipendiati si de statul ungar si de statul roman, la vedere, de neoconservatorii unguri americani, in substart, UDMR-istii au devenit lacomi, adica au devenit ei insisi neoconservatori. Declaratiile oficiale pe care le-au facut Hunor, Marko Bela, Eckstein, Frunda etc. antiromanesti si belicoase, dupa 2005, nu au avut in vedere decat interesul de a-i mentine la ciolanul puterii, intrand, prin santaj, la guvernare.

Cum de am ajuns in aceasta situatie, ca popor si ca tara? De ce, comunistii globalisti au avut si par a avea, in continuare, succes? Vom vedea, in cele ce urmeaza.........

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobilizarea 11

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XI-a

XIII. INTRAREA ROMANILOR IN NOAPTEA ISTORIEI

Cand batranul comunist-globalist, Silviu Brucan, ne-a facut „stupid people”, prezicandu-ne „desteptarea” dupa 20 ani, toti ne-am burzuluit, l-am urat si injurat. Stiind mult mai multe decat noi, bietul om facuse o analiza corecta, dar nu tinuse seama, insa, de specificul romanesc ce consta in „saritul calului”. Au trecut, nu 20, ci 25 de ani si noi suntem inca in „tunel”, cautand, probabil, la capatul gresit „luminita” pe care ne-o promitea, in ’96, CDR-ul care pare a se recoagula astazi ca dreapta basista. Dar avem o scuza! Cei 25 de ani de „circ” fara „paine” abatuti asupra noastra se adauga celor trei decenii de pregatire intensa si profesionista, de catre interesati, a „revolutiilor spontane”. In „Noaptea Istoriei” am intrat, nu in 1989, ci in 1978. Ca semnal al trecerii la etapa decisiva, fuga lui Pacipa a insemnat, nu numai adaugarea la cele 8 miliarde USD, paguba produsa de cutremurul din ’77 a inca 7 miliarde USD, ci si demantelarea serviciilor noastre de informatii si contrainformatii. Ori, fara informatii, orice armata, oricat de mare, devine o biata turma de sacrificiu. Inconjurat de „curticeni”, Geniul Carpatilor si-a sapat singur groapa, masurile sale logice transformandu-se, in practica, in dezastre economice care au adancit criza indusa, individul fiind usor de manipulat pe tema „iconomiilor”. De pilda, Canalul Dunare-Marea Neagra. Planul initial prevedea construirea unui canal pe care sa intre, direct din Marea Neagra, vasele de tonaj mic si mediu si sa navigheze pana la Viena. Era o rasturnare geostrategica fara precedent. Din antichitate se stie ca cine detine gurile fluviului controleaza in intregime fluviul si Europa. Rusii ne smulsesera controlul, odata cu Basarabia in 1940, devenind riverani. Canalul ar fi scurtcircuitat Bratul Chilia, aducand miliarde exclusiv Romaniei si impunand-o ca decidenta pe Dunare. Sub pretextul „iconomiilor”, Ceausescu a fost prostit sa accepte modificarea proiectului si s-a ajuns la actuala artera, aproape inutilizabila, necesitand transbordarea marfurilor pe barje, cu costuri mari si ritm lent, plus o eventuala reimbarcare. Putea conveni UE sau Rusiei Canalul? Si asa, plata ne-am primit-o, prin sabotarea senalului navigabil dunarean cu nava Rostok, in paralel cu desfiintarea Directiei Lucrari in Economia Nationala a Armatei, ca sa nu putem interveni, in vremea ministeriatului „portocaliului” Basescu la Transporturi. In paralel, rusii, prin intermediul ucrainenilor, ne-au inlaturat complet, prin amenajarea canalului Valcov, care sa le dea lor controlul exclusiv pe fluviu. Ca subminarea economiei nationale sa fie completa, toti pilotii fluviali au fost concediati, preluati de firma unui „ucrainean” din Galati, care a facut propaganda printre primarii Deltei, in ’90-’92, pentru „reintregirea” acesteia in cadrul „Ucrainei”. Tot „coincidente”, sunt, probabil, desfiintarea, exact atunci, a granicerilor, ca sa nu avem cu ce interveni si transformarea lor in politie de frontiera. De asemena, tentativa navei ucrainene Aura de a ermetiza complet Bratul Chilia, prin provocarea unui accident cu epava Rostok. Desi platit de ucraineni, din fericire, pilotul era roman si a salvat situatia in ultima secunda.

Pe aceeasi directie, „Amenajarea Complexa a Raului Dambovita” trebuia sa transforme aceasta apa intr-o Sena a Bucurestiului. Tot sub pretextul „iconomiilor”, agentii l-au prostit pe Ceausescu sa accepte modificarea proiectului initial, sa renunte la cursul continuu si la podurile inalte pe sub care puteau trece vaporase, rezultatul fiind cel care se vede. Era batran, era bolnav, dar inca nu se tampise de tot. A acceptat ideea ca poate acoperi datoriile din exporturi, in special agricole, pe principiul taranesc „jumatate la export, jumatate la populatie”. I se raporta in fals ca avem o „productie record de 32 de milioane tone”, „o productie revolutionara”. Batranul vorbea singur in fata garzii: „Auzi, de 32 milioane tone. Astia isi bat joc de mine. Uita ca sunt de la tara si stiu cat da un hectar.Cred ca nu sunt nici jumate.”  Dupa care dadea ordinul telefonic: „Bine mai, dati 8 milioane la export si restul la populatie.” Dar erau 7 milioane de toate, fiindca Ceausescu nu isi dadea seama ca minciuna pleca de la comuna, unde primarul dubla productia din condei, la judet era din nou dublata de primul secretar si, cand ajungea la ministru, atingea proportii galactice. Mare succes globalist! Romanul era lovit in stomac fara drept de apel si pregatit pentru „revolutie”, iar „multiubitul Fiu al poporului” urat de toata lumea, fara sa priceapa de ce. Ca „bonus”, a fost distrusa armata, bagata, din ratiuni economice, in marile constructii, in minerit si, mai ales, in agricultura. Stie din interior, portocaliul Basescu, de ce ne insulta! Adio arme! Adio pregatire de lupta! Pentru ca se economisea benzina. Adio aplicatii si trageri! In deceniul IX, armata ajunsese principala forta de productie a tarii si principalul contributor la buget, in locul CAP-istilor, minerilor, constructorilor, care iau astazi pensii, in buna masura, de pe urma ei. Sutele de morti, ofiteri, de subofiteri si soldati in accidente de munca, erau cu grija escamotate pentru ca „tovarasului” nu i se putea raporta ca au murit militari, acolo unde oficial nu existau fiindca erau sectoarele de munca ale garzilor patriotice, CAP-istilor studentilor sau elevilor. Drept urmare, in decembrie 1989, soldatii, si la armata si la trupele de securitate, habar nu aveau ce inseamna o arma, cum se incarca si cum se trage. Ii instruiau „profesionisti” de pe margine, indemnandu-i sa traga in simulatoarele aduse de Sergiu Nicolaescu, din Germania, pentru noua lui versiune de „August in flacari”. Masura a avut insa si o urmare neasteptata. Prin’87, bolnav, Ceausescu a fost internat in spital, unde, de plictiseala, a citit cartea politista a lui Petre Salcudeanu (viitorul ministru PSD-ist, depus de SPP in actiunea „Chilotii in vine”) – „Bunicul si o lacrima de fata”. Actiunea se petrecea undeva in Ardeal, unde o tanara tehniciana de 22 de ani fusese gasita moarta, asasinii simuland violul drept cauza. Finalul era apoteotic. Fusese ucisa in urma unui complot pus la cale de presedintele CAP, seful de post, secretarul de partid, popa, directorul scolii et. , adica de toate notabilitatile localitatii. Batand cu pasul terenurile, fata constatase ca in acte erau 3.000 de hectare cultivabile, dar in realitate se cultivau 6.000, pentru a mari artificial productivitatea raportata la hectar. „Da’ daca o fi adevarat?”. Fara sa stim de ce, noi, istoricii militari, am primit de la ministru ordinul ca, in doua luni, sa ii punem pe masa situatia terenurilor agricole ale Romaniei, de la 1812, pana in aprilie 1944. Consternati, ne-am apucat de treaba, 24 de ore din 24 si am realizat-o. In 1990, aveam sa aflam ca Ceausescu ceruse aceeasi situatie de la Ministerul Agriculturii si, sa vezi dracie! Din raportul nostru rezulta ca, fata de Antonescu, in aprilie 1944, cand nu avea jumatate de Ardeal, NE Moldovei ocupat de rusi, cand nu fusesera desecate Baltile Brailei, Ialomitei, lacurile Greaca, Potelu etc., Ceausescu avea cu 2, 5 milioane mai putin. Iar fata de raportul Ministerului Agriculturii, diferenta se marea la 3 milioane. S-a deslantuit ancheta, ajungandu-se la concluzia ca mai toate CAP-urile ascundeau hectare, care existau fizic, dar nu in acte, ancheta stopandu-se cand s-a demonstrat ca si Complexul Scornicesti ascundea 12.000 de hectare. Tanar inca si naiv, am lansat in 1990 intrebarea care mi-a adus prima amenintare telefonica si anonima cu moartea: „Ce s-a intamplat cu cele 3 milioane de hectare agricole, care nu exista nicaieri in acte, dar exista fizic, in conditiile in care restituirea catre fostii proprietari mai mult nu se face decat se face?” Plin de elan, dupa numai doua saptamani, am fost din nou amenintat cu moartea, telefonic, pentru ca, intr-o emisiune „Pro Patria”, sub pulpana prietenului Valeriu Pricina, imi incoltise si lansasem alta idee traznita: „Ii cautati pe teroristi? Ii gasiti pe listele ICRAL-ului! Cautati grupurile de indivizi care au cumparat in 1988 – 1989, case in zone demolabile, pe nimic si, in centrul lor, il veti gasi pe acela care stia deja ceea ce avea sa se intample in Romania.”

Un alt exemplu l-ar putea constitui distrugerea sistematica a invatamantului, prin deturnarea ideii logice de „imbinare a teoriei cu practica”. Locotenent fiind si cercetator la CSCITM, contiuam sa predau ore de istorie la Liceul 13 PTTR, unde eram diriginte la clasa XI. La o sedinta cu parintii, acestia m-au intrebat: „- Ce or sa iasa copiii nostri, dupa absolvirea acestui liceu? – Cretini cu diploma. Sunt intr-a XI-a, dar, ca nivel cunostinte, nu depasesc clasele V-VI din vremea dvs.Au trecut 3 luni si inca nu au definitivat orarul. Dupa cheful profesorilor, au 6 ore de matematica, fizica chimie intr-o zi si a doua zi, sport, muzica si mai stiu eu ce! Mai mult, au doua saptamani scoala si una sau doua practica. Carte nu invata ca vine practica, iar la practica joaca fotbal. Cand imi vine randul sa ii prind la cursuri, trebuie sa ii duc ba la blocuri in constructie pentru curatenie, ba la sosea, cu steaguri, ca vine Brejnev, ba la agricultura,  la cules porumb. Daca nu puneti piciorul in prag, sa fie comasate orele de clasa si practica s-o faca la sfarsit, tot comasat, nu-i pregatiti nici pentru carte, nici pentru munca. Eu nu am ce face pentru ca, deja, m-am certat cu inspectorii de la minister, ca de ce nu am incheiat situatia la clasa < X>. - Pentru ca nu i-am vazut nici o zi la fata, decat in prima zi de scoala, cand ne-am prezentat reciproc.- Pai le puneti o nota, o inmultiti cu doi, aia e si nota la teza,  impartiti la doi si asta e rezultatul. – Si pe ce le-o pun? Pe faptul ca isi cunosc numele?” Tovarasul Smarandache nu a stiut ce sa-mi raspunda. Dar raspunsul la intrebarea pentru ce pregateam elevii, l-am aflat in decembrie 1989: ii pregateam pentru strada, ca masa de manevra. Dovada ca 75% din mortii „revolutiei” au fost minori, stersi astazi de la drepturile acordate parintilor, prin globalista Ordonata 11/2014, care inlocuieste revolutionarii cu detinutii politici. Supravietuitorii au avut sanse, fiindca, de prin’90, au ajuns direct ministri. „Minunatul nostru tineret, necontaminat de comunism!”  urla Doina Cornea, soacra Serviciilor franceze si mama coautoarei Declaratiei tradatoare de la Budapesta in privinta Transilvaniei, Ariadne Combes. „Tinerii nostri!” mieuna Blandiana, mama motanului „dizident” Arpagic, in fruntea fanilor tineri manipulati sa se prostitueze politic. „Comunistilor, voi militarii sunteti retrograzi, o sa va luam capetele la toti. Inca existati, pentru ca asteptm sa creasca tinerii nostri!”  imi batea cu pumnul in masa in martie 1990, (pentru ca indraznisem sa declar ca participarea academicianului Stefan Pascu la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid este benefica pentru noi, dat fiind ca primise acceptul a 38 de mari istorici sa participe la o masa rotunda pe tema istoriei romanilor) fosta mea secretara de partid, tovarasa Zoe Petre, autoarea candidaturii la presedintie a lui Emil Constantinescu si viitorul lui „guru”.

In conceptia comunista, bunicii kominternisti ne-au sarit ca generatie, apeland la fiii lor din generatia Petre Roman si la stranepotii cu cas la gura, buni de sacrificat pentru ca nu intelegeau nimic. Aceasta este generatia de sub 40 de ani, scolita de-ti vine sa plangi, specialista in „apcize”, pe care se bazeaza, astazi, Victor Ponta si el crescut in lozincile post revolutiei. Cum vechii kominternisti fusesera usuiti de Dej si Ceausescu, se repliasera in posturile calde de modelare a imaginii: radioteleviziune, presa scrisa, revistele de cultura, Uniunea Stalinista a Scriitorilor etc. si s-au pus pe facut „imagine” in tara si in afara in deceniul pregatitor, avandu-i pe „odiosii securisti” pe post de curieri la Europa Libera si raspandaci in interior: „Opriti, fratilor Congresul, ca va moare realesul!”; legarea, la propriu, a covrigilor de coada maidanezilor Capitalei (bunicii „cainilor comunitari” de azi); a perelor in plopii din Grozavesti (dupa discursul lui Ceausescu despre infrangerea Socialismului ”cand va face plopul pere si richita micsunele”); lansarea la apa a cosciugelor pe Dambovita cu efigiile cuplului dictatorial etc. Tanar si naiv fiind, am fost si eu angrenat in marea campanie de pregatire psihologica si indobitocire a romanului, in vederea manarii lui in strada, fara sa stiu.

In 1988, am primit ordinul, din partea ministrului Apararii, prin seful Departamentului Aviatiei Civile (pentru ca eram detasat in economie), sa scriu lucrarea „Dracula. Mit si realitate”, in urmatoarea structura: 70 pagini adevarul istoric, 70 pagini aparitia mitului, 70 pagini documente. Cartea era solicitata de istoricul italian Lauro Grassi, urma sa apara la Editura Xenia  din Milano, care remitea institutiei mele 1000USD si publica, la schimb, o carte a lui Mario Ruffini despre Transilvania, extrem de stanjenitoare pentru unguri. „Am inteles, sa traiti!”, am executat si, prin inscris oficial, i-am trimis manuscrisul lui Ioan Talpes la Editura Militara. Acolo, 2 treimi din manuscris s-au pierdut (partea documentara si analiza mitului), scandalul durand pana la „revolutie”. Devenind, dupa decembrie 1989, „mare si tare”, l-am bombardat cu scrisori pe Lauro Grassi, privind publicarea, fara raspuns. Ne-am intalnit in toamna lui ‚90, la Madrid, unde l-am abordat direct. Uluit, omul mi-a spus:”Credeam ca tu si noul tau general, presedinte al comisiei romane, sunteti niste nebuni! Habar n-am despre ce vorbiti! – Cum domnule, ca am intreg dosarul? N-a fost creierul lui Ilie Ceausescu, Ionescu E.Mihail, insotit de capitanul Ilie Schipor, la dumneata, acum doi ani? – Ba, da. – Si n-ati tratat aparitia unei carti „Dracula”? – Am vorbit despre colaborare pe al II-lea Razboi Mondial. - Pai ala, la intoarcere, a pus un intreg mecanism in functiune si am muncit, ca un nebun, la cererea ta. Uite actele! – Auzi, cand se intampla chestia asta?- In februarie 1988. – Aha! Si ce mit circula atunci, legat de Ceausescu? – Mitul Ceausescu – Nero. Nero a distrus Roma, asta satele. – Si cine dracu , crezi tu, ca a uzit in Rusia, in Germania sau in SUA de Nero? Era prea elitista chestia! Trebuia altceva! Ia, adu-ti aminte, ce s-a intamplat, dupa ce Talpes ti-a ratacit partea documentara? – A aparut mitul Ceausescu – Dracula. Adica, vampirul care suge sangele poporului!- Ei, vezi? De Dracula a auzit tot prostul. Era nevoie de un fraier sa stranga documentatia pentru justificarea evenimentelor sangeroase, deja, pregatite. Ala ai fost tu. Dar fii atent, pentru ca sunt foarte economi, folosesc acelasi material de mai multe ori. Vezi sa nu apara si cartea!” Dupa numai cateva luni, chemat la refec, impreuna cu sefii mei, de ministrul adjunct al Apararii, pentru ca ne opuneam revenirii globalistilor in Comisia Romana de Istorie Militara, am vazut, pe biroul demnitarului, semnalul cartii; coperta mea, titlul meu, dar alt nume: Kurt Treptow. Agentul strecurat in Romania, pe post de istoric, de neoconservatori, in 1988. Cel sustinut caineste de Troika istoricilor militari, ajunsi din ceausisti, mari europenisti, dupa evenimente. Cel arestat pentru pedofilie, la cererea expresa a FBI-ului, pentru ca americanii descoperisera ca inclina cam mult spre Germania, patria bunicului sau, amiralul Von Treptow. Cartea era o culegere de studii a acolitilor de la Insitututl N. Iorga, Treptow semnand exact partile care-mi disparusera mie. Am oprit publicarea in faza de semnal, sub amenintare, declansand razboiul mediatic pe care respectivul ministru adjunct avea sa-l piarda in fata mea in 1992. Cartea am publicat-o, in 1994, la Editura Ianus, cu intrega poveste.

Salvat in extremis, in decembrie 1989, de acuzele de „tradator al istoriografiei militare”, revenit din misiune pe data de 17, am constatat ca din blocurile militare de la Gara de Nord, ofiterii fugeau ca iepurii, la alarma. Se daduse indicativul „Radu cel Frumos”. Intrucat nu am reusit sa prind pe nimeni la telefon de la armata, i-am luat pe cunoscutii mei „securisti”, la rand. Toti erau acasa si habar nu aveau ce se intampla. In final, am dat de fostul complice al nostru din 1985 in scandalul cu analiza istoricilor, „Valer Pop”. L-am rugat sa se intereseze, sa afle ce se intampla, pentru ca eu nu stiu ce sa fac, fiind detasat in economie. Dupa o jumatate de ora m-a sunat, plangand la telefon: „- Unitatea ta e TAROM, te duci acolo si nu pleci, indiferent cine va  da ordinul sa plecati acasa! Si, tine minte........ suntem noi amici? – Da. – Daca esti acolo, in unitate,  ai o arma in mana si ma vezi pe mine venind spre tine in noptile urmatoare, nu ma intreba de sanatate, impusca-ma imediat. – Atat de grava e situatia? – Da. Astia vor sa ne lase fara tara”  Asa am intrat in ceea ce viitorul meu amic, luptatorul de pe inaltimile Golan, scriitorul si regizorul francez de origine romana, Tudor Eliad (Perahim), avea sa defineasca, in subtitlul la cartea sa „Timisoara mi amor”, drept „O coproductie franco-ungaro-americano-hispano-sovieto-italiano-polonezo-norvegiano - bulgaro-germano-iugoslava si Televiziunea Romana Libera”. Prima „revolutie televizata” a lumii, un spectacol de sunet si lumini, sustinut in direct, pe melodia „Mircea, fa-te ca lucrezi!”, de scriitori, poeti, regizori, scenaristi, actori, publicisti, foste amante a nomenclaturii comuniste si alti pregatiti in „laboratorul„ lui Gogu Radulescu de la Comana, care ne-au isterizat, trimitandu-ne sa aparam cu pieptul gol televiziunea, ce putea fi oprita printr-o simpla apasare de buton, ne-au adus la marginea nebuniei cu zvonuri despre otraviri si actiuni teroriste, pentru a masca adevarul! Adevar ce a scapat in amintitele cuvinte ale lui Brucan, adresate lui Petre Roman, favoritul lui Francois Mitterand: „Nu te baga, lasa-l pe asta, DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni!” Deci, nu Iliescu era „pregatitul”, el trebuia doar sa asigure tranzitia de cateva luni, ca in toate tarile din Est spre acapararea puterii de catre „omul providential”. Dar, la noi, fiind multi competitori, a iesit totul pe dos. Oficialul puterii bipolare americano-ruse, Dumitru Mazilu , a fost maturat, fostul coleg al lui Gorbaciov, de camin studentesc, Vladut Nisipeanu, a disparut in Istorie, iar favoritul neoconservatorilor americani, Volodea Tismaneanu, fost lector al CC al PCR, marsrutizat, prin Mexic, in SUA si propus de grupul „Agora” la functia suprema, a ajuns prea tarziu, ca venea prea de departe. La fel a patit si Ioana Bratianu, venita de la Versoix, care l-a gasit instalat, in fotoliul liberal, pe un fost subaltern al sau, sot al maiorului DIE – Dina. Agentii tuturor serviciilor ne-au invadat, cei bastinasi, fosti profitori ai vechiului regim, au trecut la „marea naparlire”, iar noi am fost manati spre Niciunde si spre Nicaieri si deposedati, rapid, de troika Isarescu–Roman–Stolojan, de tot ce aveam ca popor si ca sperante individuale de realizare prin munca.

Nu putem incheia, insa, fara a reaminti ca primul ordin al noii „puteri” – „Numesc ministru al Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie Stanculescu!” a fost calcat, imediat, in  picioare ”Nu, e tovarasul Militaru aici!”, a urlat corul vechilor agenti KGB si GRU, dirijati de Mihai Lupoi si un amiral fara flota. Speriat, Iliescu a reconfirmat numirea spunand „Eu nu ma pricep la treburile dvs. militare. Procedati cum e obiceiul la armata!”  Obiceiul, adica regulamentul prevedea, in conditiile date, preluarea functiei de ctare prim loctiior, adica tot de Stanculescu. Numai in stare de razboi declarat, sarcina ar fi revenit sefului SMG. Dupa cateva ore ne-am trazit cu Militaru, numit ministru. Cine l-a numit, peste ordinul lui Iliescu?

Ca multi ofiteri, am pus mana pe „scurtul militar” si am intrebat, cui i se subordoneaza armata? Raspuns:”Din acest moment, pe teritoriul Romaniei, nu se executa nici un ordin care nu vine de la Stanculescu sau Gusa! - Dar astia nu se inghit, fiindca Milea l-a numit pe Gusa sef de stat major, direct din comandant de divizie . – Termina cu prostiile, sunt cei mai buni prieteni, sunt ca fratii. – De cand? – De doua ore.- Aoleu, asa e de grava situatia? – E atat de grava, ca pana maine dimineata e posibil sa nu mai avem tara!”

Dar, despre minunile „post revolutiei” (dupa unii, post lovilutiei), in cele ce vor urma..........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD